miercuri, 8 februarie 2012

Vineri. Cel ce nu s-a dus pe apa sambetei

 Eu poate nu-s Crusoe, dar cu siguranta el este Vineri. Mi-a aratat de mic secretele insulei, locurile bune de pescuit dude si mere padurete, dar si triburile inamice. I-a si infruntat pentru mine cand ne-au spart bucuria rotunda de cauciuc la 0.5. Dupa care ne-au spart pe amandoi…Ne-au spart taindu-se-n cioburi a doua zi. Cand Vineri si-a ridicat propriul clan paria la lupta.

Acum ne vedem rar. Cand eu vizitez insula si vechea mea coliba. Stie si el ca acum facem parte din triburi diferite. Si i se lumineaza ochii cand ii pomenesc din cutumele actualei mele caste. I se lumineaza ochii de bucurie sincera, dar trista. Caci stie ca blestemul insulei l-a urmarit si l-a tinut aici. Si nu m-a putut urma. Regretul este urma cand gandeste la ce ar putea urma.

Stiu ca nu voi fuma vreodata cu el Pipa Pacii. Caci noi nu ne-am razboit vreodata. Este iscoada mea pe insula deja inundata. Insa el va face orice ca sa nu se duca pe apa sambetei. Pentru ca este inca Vineri…   

marți, 13 decembrie 2011

Tic: tac




  Sunt de aici. Sunt actual, sunt tu si el. Si am acelasi tic: sa tac. Sa tac vorbind. Sa nu vreau sa vreau sa spun. De dragul inertiei si al minimului risc. In ciuda inertiei si al maximului plictis. 

Nu ma risc. De mic mi-au zis ca cel mai bine este sa fii rezervat. Aici, in rezervatie. Nu ne speriem de liniste, caci au dezvoltat zarva ca inovatie. Forfota ce te indeamna sa fii scurt. Sa faci troc in small-talk. Imi dai un “buna” iti dau un “buna”, imi dai un “pa” iti dau la fel, ma-ntrebi ce fac iti zic ca bine. Si ma opresc.Nu intru in detalii, nu se face. Mai bine vag, decat exact. Decat o fraza cu impact, mai bine intact. Nu e un dialog subtil, e un sub-stil.

Noi trebuie sa facem, sa alergam, sa indeplinim, sa alergam sa indeplinim. Sa ajungem sa. Nu sa ne pierdem timpul. Am telul ca instinct distinct. Si am un singur tic: sa tac. Sa tac vorbind.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Vreme trece,vreme vinDe...


Vreme trece, vreme vinde… Si nu te mai surprinde cand orice ti se pretinde. Moneda face diferenta dintre etern si efemer. Iar tu poti exersa algebra la puterea lefter. Sau poate-ai doar valuta…, dar n-ai casa de schimb in cartier Alege situatia si-ti vei explica cum clepsidra poate sfida gravitatia. Cam asta-i democratia. Are doua feţe si nu-i vezi croiala. “Totul are un preţ”? - ea a inventat zicala.

luni, 17 octombrie 2011

Masa cu scaun la cap

Masa cu scaun la cap refuza limba de lemn. N-a lasat pe banca semn. In scoala.  A refuzat clica locala. S-a convins ca mintea goala e cel mai des cea mai vocala. Ea vorbeste, nu latra . Nu-i din epoca de piatra. Sau lemn. Masa asta nu e “lemn”. E “blana”. E aleasa pe spranceana, da cu jet ca o arteziana. Stie ca parizeru’ nu aduce aroma pariziana. Cand tara arde si baba o arde-n coafor…ea nu-i cosmeticiana.